Manifestul Infrarealist

infradoză de George Asztalos

Spiritul infrarealist este acela al îngerilor căzuţi. Orfeu, primul dintre infrarealişti, care îmblînzea fiare, dresorul harpist, a căzut sfîşiat... de femei. Nu înainte de a coborî chiar în Infern, pentru iubita lui...Da, infrarealismul e orfic dar şi realist în acelaşi timp. E realitatea care nu se vede dar pe negîndite se simte. În lumea consumeristă de azi se simte prea puţin ; ce să mai infra sau resimţim? Rezultatul e stressant sau oniric. Stăm cu morcovul în cur sau visăm schimbarea. Diversele încercări de divorţ avangardist ale post-modernismului au sfîrşit lamentabil în pacturi casnice şi turnuri de ... pixeli. În poeme cu emoticoane, bloggerite de o lene degeaba. Avangarda a stat deasupra realităţii iar căderea ei a fost pe măsură. A eşuat în manualele didactice pe care le contesta. A damn beautifull end...
E vremea să coborîm în stradă şi chiar sub ea să îi minăm zbenguios lenea, să îi terorizăm drăgăstos luxul trist. Nu mai vrem o artă de cadavre în vid, de aşteptări de Godot...Vrem sperietura, urletul duios de care să ne îndrăgostim subit. Vrem o superbie schizoidă. Zbenguioasă. Vrem să ne rîdă spontan toate dedesubturile, toţi creierii din cap. Asta vrem...
Se spune despre cineva care şi-a găsit rostul în viaţă că s-a realizat. Sau suprarealizat. Noi nu ne găsim rostul ci rostirea. Noi nu ne realizăm ci sărăcim dinadins, ca să ne găsim bogăţiile. Dacă e ceva adevărat sau sublim în noi atunci e dedesubt şi nu în feţe şi suprafeţe.
Infrastructura artei trebuie bazată pe o axiologie nouă. Artistul de azi e ca naivul care exclamă oppa şi cu-cu la ochii telescopici ai melcului...şi vine kitchul, calcă melcul senin, ba mai şi şterge trotuarul cu rămăşiţele lui. Prostia, de ambele părţi, dacă ar durea, jumătate de omenire ar urla de groază. Cealaltă, eventual, ar geme. Infrarealistul dă în faţa kitchului cu bocancul Pe Lîngă melc, „şterge trotuarul” cu rămăşiţele lui virtuale şi abia pe urmă strigă oppa şi cu-cu...
Infrarealistul mănîncă iconiţe pe pită...sau pită unsă cu virgulă...cuţîtu’. Dar ştie ce gust are caviarul fără să facă o tragedie cosmică din asta...
E vremea să ne recunoaştem superba inferioritate de animale divine, un neocentaurism de barbari umanişti va devasta mileniul ,va cirogeniza barierele, va pune amiNtirile în formol...Şi e de preferat să rămînem minunata bestie care dansează cu disperarea acestui coşmar visător...