lectori honoris causa

smith & wesson video

Răsărit de pe fix

dragii mei răsăriți de pe fixul rădăcinos al obișnuinței: suntem în pom, evident și nu doar de Crăciun dar în tot ceasul în care Excelența Sa Lectorul Honoris Causa ne citește, ne respiră adînc aerul înflorit din poeme! da, dragii mei suntem măr păr și fir de trandafir, suntem tari, de esență fabulos-exotică și culmea e n-avem ce ne face, nebuni pe (alea) bune, Ăștia Suntem și cu noi defilați!
vă foarte mulțumesc de aprecieri și urări și vă doresc doar să fiți iubiți de să nu vă vedeți!

dragilor, vi se pregătește ceva

am două vești bune:

1) pe 6 aprilie a.c. împlinesc o jumate de secol

2) vi se pregătește ceva, ia ghiciți:



imaginează-ţi că nici nu realizezi


nu ştiu e o mare derută pe lume
toţi simt că nu se mai poate
că trebuie să vină naibii careva
să ne evacueze singurătatea


fiica asta de căţea
tăvălită prin scaieţi
ocupă interminabil abuziv
loc în noi
pe cînd toate celelalte lucruri
parcă n-au loc decăt o dată
sau pentru ultima oară


e o derută de nu-ţi imaginezi
care pe cine
cum i-ar place să-l vadă
dus între cei drepţi


io mă ţin ocupat de nu mă văd
niciodată singur
şi la drept vorbind
sunt cît se poate de solitar


buna dispoziţie face diferenţa


oricum nu dau un chior
pe jalnica indispoziţie a unora
fiecare şi-o izolează
cum crede mai bolnav
pe urmă o spovedeşte afectat
primului Salvator de Urgenţă 


ce să spun pădurea e plină
de opaci


şi ce să vezi io sunt aşa de transparent
de poţi vedea prin mine direct
cît eşti de speriat de viu


şi vine muma pădurii

şi nici nu realizezi

de-a buşilea prin aer

facem dragoste în carlinga unui avion de hârtie
îmbrăţişaţi de parcă am ieşi unul din celălalt
ne rostogolim pe podea printre scaunele piloţilor
pe pereţi unde sălciile iau locul firelor
pe tavan printre miile de butoane şi beculeţe colorate
pe aripile acoperite cu rogojină

ţinem adâncul apelor la suprafaţă până
ni se văd trupurile goale într-un tv stins
suntem dintre cei cărora le trec norii prin umeri
zburăm foarte sus trecem pe lângă tâmpla lui gulliver
i-am face reverenţe ţinându-ne inimile între degete ca pe nişte jobene dar 
tributari ai unor tăceri costisitoare
trăim în odăiţa unei secunde şi nu ne e uşor
personal prefer să-ţi sărut fiecare fir de păr în parte dintr-o suflare
gulliver înţelege tot ca o oglindă
în ochii lui albaştri cerul are forma unei livezi de păpădii

noaptea
se trezeşte călugărul ce doarme încolăcit pe elice
ne aprinde lumânările suflând peste fitilele stinse
zumzăitul de ţânţar al motoarelor
deranjează moşii ce îşi fac siesta în bărcile de pe lac
e ceva nou chiar şi pentru roci în toată povestea asta
un copil vede o luminiţă mişcându-se printre stele
departe în piept părinţii lui dorm
se bucură cât să nu-i trezească

Un zîmbet memorabil - de Charles Bukowski

traducere de George Asztalos

aveam peştişori aurii şi ei circulau de jur împrejur,
într-un bol, pe masă, lîngă draperiile grele
care acopereau priveliştea ferestrei şi
mama, zîmbind întotdeauna, dorindu-ne pe toţi
cît mai fericiţi, mi-a spus, „fii fericit Henry!”
avea dreptate: e mai bine să fii fericit
dacă poţi
dar tata continua să o bată ca şi pe mine
de cîteva ori pe săptămînă în vreme ce
se înfuria în rama lui de 6,2 picioare fiindcă nu putea
să înţeleagă ce îl atacă pe dinlăuntru.

mama mea, biet peştişor,
dorind să fie fericită, bătută
de două-trei ori pe săptămînă
îmi spunea să fiu fericit: „Henry, zîmbeşte!
de ce nu zîmbeşti niciodată?”

şi atunci zîmbea să-mi arate cum
şi era
cel mai trist zîmbet pe care l-am văzut vreodată.

într-o zi peştişorii aurii au murit, cu toţii,
pluteau pe apă, pe părţile lor laterale,
cu ochii încă deschişi
şi cînd a ajuns acasă tata i-a aruncat la pisică
acolo pe podeaua bucătăriei noi ne uitam la mama

zîmbea.

De ce ne crizăm?

În mai toate țările UE lucrurile merg spre bine numai la noi din rău în mai rău. De obicei pe la noi gura de aer vine doar înainte cu două-trei luni de alegeri. Atunci se trezesc politicienii că sunt al naibii de mărinimoși. Altfel taie și spînzură din motive numai de ei știute, de regulă în folosul sponsorilor lor, elitele financiare, jupînii zilei care își consolidează interesele. Așa se trezește orice guvern care implementează austeritate cu proteste și violențe de stradă, cu sabia demisiei deasupra capului și declarații de intenție total neinspirate. După valul de proteste din Grecia urmează la rînd românii, aduși la sapă de lemn atît de criza economică mondială cît și de un guvern de incompetenți, neînstare să scoată țara la cale. De obicei din nou, se ia cîte o măsură numai și numai cînd lumea înjură și politicienii fug să se pozeze ca salvatori ai omenirii. Lipsa reală de alternative la guvernarea unei țări, rupte în cur de toate relele, e cum e tocmai acestei ”poze”, a mimeticii lucrative și a crasei incompetențe. Toți se fac că muncesc sau că te plătesc pentru o muncă onorabilă dar a face bine altora e cea mai imposibilă ficțiune. Să nu ajungi șomer într-o astfel de țară că nu te mai cunoaște și nu te ajută nici mama dracului. Ideal e să te faci că lucrezi, că ”n-ai timp de altele” și că ești crizat de nu te vezi de treburi. Așa a ajuns falsetul meseria de aur a fiecărui ”descurcăreț”. Iar România abandonată corupției și deznădejdii. Dacă ar mai fi ceva de furat din țara asta ar mai fi de unde să alegi. Dar nu mai e nimic ce să fure și nu se înghesuie dragii de ei să ofere soluții. Nu-i pasă nimănui toți sunt Toma necredinciosul și pare că nici Cristos nu ne mai scoate din rahat. Dar una e socoteala lor și alta ce va fi în realitate. Mai rău nu poate fi în mod sigur. Și vor veni în mod sigur zilele cu soare.