de-a buşilea prin aer

facem dragoste în carlinga unui avion de hârtie
îmbrăţişaţi de parcă am ieşi unul din celălalt
ne rostogolim pe podea printre scaunele piloţilor
pe pereţi unde sălciile iau locul firelor
pe tavan printre miile de butoane şi beculeţe colorate
pe aripile acoperite cu rogojină

ţinem adâncul apelor la suprafaţă până
ni se văd trupurile goale într-un tv stins
suntem dintre cei cărora le trec norii prin umeri
zburăm foarte sus trecem pe lângă tâmpla lui gulliver
i-am face reverenţe ţinându-ne inimile între degete ca pe nişte jobene dar 
tributari ai unor tăceri costisitoare
trăim în odăiţa unei secunde şi nu ne e uşor
personal prefer să-ţi sărut fiecare fir de păr în parte dintr-o suflare
gulliver înţelege tot ca o oglindă
în ochii lui albaştri cerul are forma unei livezi de păpădii

noaptea
se trezeşte călugărul ce doarme încolăcit pe elice
ne aprinde lumânările suflând peste fitilele stinse
zumzăitul de ţânţar al motoarelor
deranjează moşii ce îşi fac siesta în bărcile de pe lac
e ceva nou chiar şi pentru roci în toată povestea asta
un copil vede o luminiţă mişcându-se printre stele
departe în piept părinţii lui dorm
se bucură cât să nu-i trezească