lectori honoris causa

cum ar trebui să fie un sait literar



motto:
"Altă caracteristică a tribului era existenţa poeţilor. La ritual lua parte oricine voia, se forma un cerc compus din vrăjitori şi din mulţime, cu toţii întinşi pe jos. La întîmplare, unul din ei nu se putea stăpîni şi striga tot ce îl doare sau îl fericeşte. Dacă poemul nu-i mişca, nimic nu se întîmpla. Dacă însă cuvintele poetului îi fascinau, se îndepărtau cu toţii de el, "under a holly dread"...stăpîniţi de o oroare sacră. Nimeni, dar absolut nimeni nu-i va mai adresa o vorbă, nici măcar propria lui mamă. Din acea clipă el nu mai era om ci zeu. Şi oricine putea să-l omoare...
Poetul, dacă mai apuca, îşi căuta refugiu în nisipurile dinspre Nord"
J. Louis Borges - Cartea de nisip

Una din păcatele capitale ale literaturii este izolaţionismul. Separatist sau de castă, provincial sau hermeneutic, patriotic sau lingvistic, de “isme” diverse, de club exclusivist,
ş.a.m.d. toate cu ştaif anarhist de “ştim noi mai bine” cu şi anume ce se papă litheratura.
Iar nenorocirea care nu vine singură... vine cu bisericuţe de my way or the highway, cu turnuleţe de pixeli sau de revistuţe obscure cu aere extra dar abia ordinare, cu mai multe
obligaţii decît drepturi, cu informaţii inutilizabile şi ierarhii magraonice de babalîci expiraţi.
Îmi tot revine în minte uşa lui Nichita veşnic deschisă tuturor vizitatorilor. Nu că aş muri după necuvintele lui dar ca idee de deschizător şi trăitor în ale poeziei omul era genial...
Dacă literatura trebuie să deschidă braţele universalităţii atunci le va deschide sincer,
total, liber şi con graţie...Altfel sunt doar tentative. Şi se tentează mai ales imposibilul.
Saiturile de profil din spaţiul virtual sunt prea sectante la ora actuală. Există chiar un paradox: majoritatea au nume neutre in ideea izolaţionistă , aşa cum de pildă “tiuk” nu-şi spune “saitul basarabenilor litherari” dar este mai ales aşa ceva , aşa cum “agonia” nu-şi spune “ saitul regăţenilor” dar e mai ales al lor, depinde cît de regionaliste ne sunt cerebelele...:) În felul ăsta nu se poate aspira la recunoaştere europeană dară-mi –te la cea universală... Se va obiecta poate lipsa de promovare, de marketing reclamogen, specific.
Dar nu va ţine : cea mai bună reclamă e valoarea artistică autentică şi care se autoimpune.
Restul e Hollywood cu frişcă, felie de lămîie şi gheaţă. Adevărata obiecţie ar fi lipsa de informaţie de profil şi de surse de inspiraţie. Şi aici revin la titlul articolului de faţă:
ce ar trebui să fie? Păi în principiu să le luăm pe rînd:
1. Inspirant şi emulativ, atît tehnic cît şi spiritual
2. Neoavantgardist în sensul de vîrf de lance al literaturii de mîine
3. Toţi membrii cu aceleaşi drepturi (majoritare) şi obligaţii (minime)
4. Drepturi revolute:
- Orice membru are dreptul să premieze şi să fie premiat în cazul creaţiilor de excepţie
- Să aleagă şi să fie ales în consiliul director al saitului
- Să fie informaţi permanent cu privire la edituri ( un Top n-ar strica) la concursuri,
evenimente culturale, traduceri, impresariat, link-uri literare alternative, precum şi ultimele bîrfe şi noutăţi literare.
5. Dreptul de a NU aminti de nimic şi de a da de regîndit şi resimţit totul.
6. Dreptul de a face şi anume ceva pe glorie şi de a fi anonimul popular preţuit la reala lui valoare.
7. Dreptul artistic la animalitate divină, prin care pot fi eu însumi şi în acelaşi timp excepţional.
8. Ajung şapte-zile-şapte-drepturi, dar lista rămîne deschisă permanent...:)
Tot în principiu, acest nou sait literar va avea un nume cu anume conotaţii regionaliste doar de sanchi aşa, să dea apă la moara bîrfeţilor...dar va fi de fapt transfrontalier în crezul lui axiologic, va intra cine vrea şi va rămîne cine “se scoate”...în evidenţă, evident...:)
Avem şi o propunere de titlu din partea unui tînăr autor (e vorba de Darie Ducan) :
Titlul ar fi Transliteraria.net...
Sus e propunerea mea de Frontispiciu, cu un subtitlu pastişat tot pe o idee a lui Darie. Imaginea e un fractal din seria Manderbolt...


P.S. Cu privire la motto. “Poetul” acela se autoexilează...în universalitate. Speranţa noastră e să găsim printre noi cel puţin UN asemenea proscris, căruia să-i dăm titlul de Scriptor Honoris Causa... Aşteptăm comentarii, înscrieri, noi contribuţii, critici constructive şi demolatoare, orice
credeţi că poate lansa pe orbită o nouă revelaţie. Haideţi cu noi...spre mileniul douăjdoi...:)
Al vostru, amical, de cursă lungă,
de zbor de înnotat pe jos,
George cel Asztalos

2 comentarii:

K.Alberto spunea...

count me in, george

pare nice, cel putin m-ati cucerit cu cele 7 porunci.
vreau sa vad si fapte, nu doar programe. cum ne vom face populari?

George Asztalos spunea...

Păi suntem deja Al dacă mai e nevoie să-ţi reamintex...destul de populari prin alte părţi, în curînd şi pe transliteraria.net...cu osul fiecăruia pus la treabă...:) să perfecţionăm proiectul şi pe urmă plecăm la vînătoare de moiştrii sacrii...:)