lectori honoris causa

poem oarecum normal

pare-un fecior de lele uşor retardat se rîde
ridică în mîini creatura aceea o ţine sus
zice îl cheamă Manfred zic aha
seamănă cu un cîine dacă nu mă înşel
zic vere sunt încîntat sunt nenea cu excavaţia
sparg drumuri cu privirea da’ tu eşti niţel ciudat
mă faci să rîd deşi mai degrabă
mă muşcă o milă oarecum animalică
am şi gagică zice omul poartă codiţe luungi
zic bravo măi năzdrăvanule poate ai şi pupat-o
ă-hă-hee rîde e ruşinos nu prea mă suportă
zice mi-a dat chiar ieri o palmă
să n-o mai pup că sunt anormal
e ea nenorocită zic unde eşti anormal
dracu’ e anormal că ne-a montat
nişte dorinţe nesimţite
ca să ne sexizeze creierii din cap
io cred că sunt normal zice omu’
zic păi e clar mai bine ai pupa
animalu’ ăsta păros înţelege mai multe
e pre-te-nu meu zice te lasă de vrei
chiar şi să-l mîngîi tii lume
zic Manfred băiatule
tu ştii mai bine ca omu’ cine e
clar ca bună-ziua de bun
sau ca noaptea de fericit

fi-ţi-ar mutra minunii
de cîine ce eşti al dragului
de nesimţit

Niciun comentariu: