de dimineaţă îmi întind oasele în formă de femeie cuminte
apoi cu limba despicată în două îmi iau solzii la şlefuit
toc draci pe-o bucată de lemn
storc, scutur şi usuc îngerii din faţa de pernă
mi-aud copiii crescînd
scuip şi frec argint
din ochi reaşez florile în tapet
strîng bucătăria-ntre coapse
apoi mă dau jos
şi pun capacul la muştar
mirosul de pat gol şi periuţă de dinţi lipsă persistă
în
păr, batiste, andrele, pori, ciorapi
în
secundele dintre bigudiuri
în
pleznetul din buze de pahar
în
foşnetul paginii
în
fine
cică între capulets şi montagues
nu se mai poate face chiar nimic
arunc pumnalul
şi mă spăl pe mîini
în mine fîlfiie ceva cu artera ruptă
(Corina Gina Papouis, London, 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu