țigara de după

ești o roată zimțată
angrenată momentelor în care mă privesc
în ochii altora
cînd îți numeri pașii mi se face frig

și-mi scot viaţa cum un ghimpe din talpă
apoi sărutăm colțurile
pîinii
cu un singur bob de grîu
vom potoli înfometații

sînii tăi sînt niște valțuri înalte
în care se macină cerul

și după sărut vom fi o maşină de amestecat corpuri
vom amesteca oamenii ca și cum
am face cozonaci
vom topi în ei
glucoza înstrăinării

privește-mi oasele
trupul meu suferă de alunecări de teren și în mine
se formează
o îmbrățișare

privește-mi ochii
vor atîrna asemenea nasturilor îmbătrâniți prematur
în timp ce m-aș învechi pe tine
ca o haină

nu te teme cît timp fumez
doar trage în piept fumul pe care-l expir împreună
cu o parte moartă din mine
adevărul care se sacrifică
pentru dragoste

și prin fum mă vei zări
tot mai viu
iubitele au streşini în loc de pleoape
să-mi dreneze chipul
direct în inimă

cînd se termină țigara
din mine va ieşi nevătămată o stare de bine
ca senzația unui adulter
excelent camuflat