întunericul îmi frământa umerii
ca unui boxer gata să intre în luptă
gândurile mele făceau pluta pe vântul de afară
iubita se trezise
visase probabil de dinainte
tot poemul aceasta
o cunoşteam foarte bine
atât de bine încât ştiam că din câteva mişcări
s-ar fi putut construi pe pielea ei
o centrală atomică de culoarea porilor
a fost noaptea în care
eu şi iubita mea
ne-am privit în ochi stând spate în spate
noaptea în care dumnezeu
s-a îmbrăcat la cravată la litere mari
şi a ţinut un discurs de tăcere
ventilatorul din cameră
s-a transformat într-o floare gigantică
cu care am fost de atunci la băute de foarte multe ori
spărgeam paharele şi îmi plimbam degetele peste cioburi
surâzând a moarte
Un comentariu:
Cititorii au tot felul de reacții cum vezi dar tot un poem excepțional rămîne. Mai vezi de titlu, fă-l mai scurt și exploziv.
Cu stimă,
G.
Trimiteți un comentariu