lectori honoris causa

Lanternă roşie

îmi sorb cu voluptate insomnia,
din ale cărei tentacule somnambule
îmi petrec fiecare clipă în linişte,
fără urletele, plictisul şi clişeele
pe care de altfel nici că le mai aud
în timpanul indiferent la ele;
„să fim sofisticaţi, nu aşa plicti’ ”
îmi spui cu păreri modernizate
şi trecute prin nu ştiu ce grupuri
de complezenţă, evidenţă, prestanţă,
de parcă de mâine sau chiar de azi
voi înşfăca cu delicateţea-mi in absentia
vreo modă neroadă, vreo viziune cool
de care mai bine ar fi să fii nul.

Un comentariu:

George Asztalos spunea...

Monica bun venit pe infraReal! am editat noi textul și l-am publicat. probabil ai probleme cu acomodarea dar pentru orice nelămuriri ar fi bine să întrebi pe mailul de contact ce e de făcut. poemul e fain are ceva autoritar și realist în ton. îmi place, te mai așteptăm. cu drag.