lectori honoris causa

imaginează-ţi că nici nu realizezi


nu ştiu e o mare derută pe lume
toţi simt că nu se mai poate
că trebuie să vină naibii careva
să ne evacueze singurătatea


fiica asta de căţea
tăvălită prin scaieţi
ocupă interminabil abuziv
loc în noi
pe cînd toate celelalte lucruri
parcă n-au loc decăt o dată
sau pentru ultima oară


e o derută de nu-ţi imaginezi
care pe cine
cum i-ar place să-l vadă
dus între cei drepţi


io mă ţin ocupat de nu mă văd
niciodată singur
şi la drept vorbind
sunt cît se poate de solitar


buna dispoziţie face diferenţa


oricum nu dau un chior
pe jalnica indispoziţie a unora
fiecare şi-o izolează
cum crede mai bolnav
pe urmă o spovedeşte afectat
primului Salvator de Urgenţă 


ce să spun pădurea e plină
de opaci


şi ce să vezi io sunt aşa de transparent
de poţi vedea prin mine direct
cît eşti de speriat de viu


şi vine muma pădurii

şi nici nu realizezi

3 comentarii:

Iona spunea...

dur.

George Asztalos spunea...

duraziv vb aia...mersi de trecere
iona

Cristina C spunea...

Salut!
Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
Un an nou fericit iti doresc!