lectori honoris causa

îmi plac florile - poem de Korbea

mi plac florile
e mişto stau la soare
fără să vrea să fie mai mult
decat flori


e mişto când se pleacă sub vânt
fără să asculte de indemnul
lui che guevarra

e mişto când se lasă rupte
fără să pună intrebări idioate
cine suntem de unde venim unde ne ducem
ce e lumina aia mare albă
oare voi mai face sex vreodată

de ce marcela de ce

dar cel mai mişto e că stau în pielea goală
în văzul lumii, deschise non stop, pistil şi stamine
şi nimeni nu se supără

ba chiar le tragem în piept
şi suspinăm dulceag

Un comentariu:

rory spunea...

fain postul tăpu... :)