-Pune și tu niște muzică, dă berea aia-ncoa, sun-o pe maică-ta și spune-i că mai stai la bibliotecă.
Râde sleios, își bagă botul în cana (aproape halba) cu bere și se uită amețitor la mine, cum mă supun dorințelor sale. Nu știe că eu doar mă prefac cherchelit pentru a-l putea studia în voie. Are o expresie de dobitoc când e beat. Ceva scârbos i se strecoară în priviri, fața i se lățește ca fundul unei funcționare plictisite și are un tic enervant de a-și trage nasul.
-Hai bea și tu, gâlgâie el cuvintele arătându-mi din priviri sticlele de bere. Parcă începi să te trezești și asta contravine scopurilor noastre, bătrâne.
-Bătrână-i maică-ta, dobitocule, zic și-mi torn juma` de sticlă.
-Azi undem mergem să agățăm fetișcane?
-Hm, am o idee, îi spun și mă prefac vesel, mă prefac că îmi tremură corpul de atâta veselie. Am ceva stofă de actor. Ăăă ziceam să dăm un chef aici.
-Ești nebun? De unde mâncare? Femeile nu vin așa, pe nepusă masă, doar pentru bere și sex. Tre să facem rost de ceva finețuri, niște prăjiturele, lichior, un vin, chestii d-astea știi tu, să le amețim. Și muzica asta infectă, vrei să mă rupă când s-o urca vreuna pe mine în ritm de Rammstein?
Hăhăie. Începe să devină grotesc. Fața lui sperie femeile, nu muzica sau lipsa delicateselor de pe masă. Mă gândesc că dacă aș vrea, l-aș putea îmbăta apoi să-mi bat joc de el. Eventual să-i zic mâine că a fost aici rusoaica aia după care e iremediabil și inutil înnebunit. Dar aia nu vorbește bine română, mai mult engleză, lucrează la o firmă de telefonie și câștigă cât noi doi și restul vecinilor de palier la un loc. De câte ori îl vede, întoarce capul cu o mutră acră, din ziua în care dobitocul a încercat să o sărute pe gât în lift. Ce începuse rusoaica să urle: Fuck you idiot, asshole, apoi niște cuvinte în limba aia a ei pe care doar Iliescu și câțiva bunici din blocul de vizavi o cunosc. Noi înlemnisem și credeam că o să-i ardă una peste bot cu geanta imensă de lac pe care o purta cu grație pe brațul subțire și frumos copt, ca o grisină. Dar ea n-a schițat niciun gest, a ieșit vorbind la telefonul mobil și a sărit direct în taxi-ul Mercedes din fața scării. De atunci îl ignoră pe ăsta și, desigur și pe mine, chiar dacă n-am nicio vină.
Dacă i-aș spune că ea a fost aici, i s-a stricat o țeavă la baie sau ceva de genu` ăsta și l-a văzut cum zace așa beat, s-a apropiat de el și a început să-l pipăie...nu, categoric nu, e prea trasă de păr povestea asta.
De fapt nici nu știu de ce îmi pierd vremea cu tipul ăsta. E un bou. E lipsit de orice calitate, lipsit de orice aspect uman, deci e tocmai bun pentru ce-mi trebuie mie.E personajul perfect din desenul meu animat. Dar pentru seara asta-i de ajuns. O să inventez un motiv să mă car de aici.
Sună la ușă.
-Aștepți pe cineva? îl întreb.
-Femei, rîde ăsta trăgând lacom din țigară.
-Da bine!
Or fi hoți, criminali, cerșetori, predicatori etc. N-am chef să deschid. Aștept să înceteze sunatul ca s-o șterg de aici.
Pe mă-sa! dar sună, nu se încurcă. Or fi martorii lui iehova, ăia-s așa insistenți de obicei. Mama lor de vânzători de minciuni! O să deschid și o să-i trimit direct în raiul lor de plastic, desenat în culori tari pe broșurile alea împuțite.
Am un șoc. În fața ușii e rusoiaca. Îmbrăcată într-o rochie neagră, lungă și strălucitoare, ca de cabaret, cu părul blond răvășit și fața cam roșie, de parcă ar fi alergat pe scări.
-Excuse me, please let me in, murmură ea cu accentul ăla inconfundabil.
Eu rămân speechless, îi fac semn să intre și închid ușa în urma ei. Ăla pe canapea își toarnă bere și zice:
-Cine kilu` meu era de l-ai expediat așa repede?
Eu iar speechless. Ce naiba să zic? Nici nu știu cum o cheamă pe rusoaică. Și când l-o vedea, mi-e că începe aia să țipe de vin vecinii, cheamă poliția și facem tărăboi. În timp ce îmi frământ creierul cu problemele astea, el se întoarce să vadă ce-i cu mine de nu răspund. Încremenește cu berea în drum spre buze. Rusoaica zâmbește ca un copil care tocmai a făcut o boacănă.
-Well, I think I know you...zice și se așază pe un fotoliu, lângă canapea.
Eu nu știu ce să fac. Parcă am fi într-un film american prost, din ăla care se vinde cu 5 lei DVD-ul în supermarketuri. Îngaim fără chef:
-Ea e...
-Știu, zice el. Nu-s chiar atât de beat. Sorry....face o plecăciune spre blondă. Aia se uită ca o blondă ce e la el.
-În sfârșit..., zic eu, preluând frâiele conversației. Ce s-a întâmplat, miss?
â
-Well... someone urmărit me. I remembered vecini obraznici, altcineva nu cunoaște aici în bloc, vroiam să scap. Urcat și coborât cu lift, pe scări, iar cu lift până amețit urmăritor.
Oftează greu, scoate o sticlă de vodcă din geanta imensă, bea o dușcă luuungă, ia o țigară din pachetul ăstuia, o aprinde, trage un fum, își scoate pantofii cu toc și se așază mai confortabil în fotoliu. Cu ocazia asta observ că are cracii lungi, bine lucrați, strălucind în semiîntunericul camerei, iar sânii... ca de rusoiacă, deh. N-are gusturi rele dobitocul. O privește și el înmărmurit, cu ochii holbați din care au dispărut valurile de alcool. Cred că aproape s-a trezit. Mă apropii de el și-i suflu încet în față: Kilu` meu, ce ai de gând să faci?
Tipa își pune iar sticla la gură, trage o dușcă zdravănă, își scutură trupul de zici că a curentat-o ceva, zice „Așșș” după care sare de pe fotoliu și se așază pe canapea lângă ăsta, băgându-și decolteul plin sub nasul lui.
Eu mă enervez și mai tare. Chiar începe să semene cu un film prost și siropos, cu tendințe de transformare în XXX.
Dobitocul stă ca un mielușel în timp ce aia începe să-l mângâie pe picior și-l privește cu ochi de căprioară în călduri. Scârbit și invidios pe norocul dobitocului, mă gândesc să plec, când, tipa scoate un pistol din sutien, îl proptește în pieptul ăstuia și zice: „Don`t move! Fuckin` idiot!” Nu mă pot abține să nu remarc iarăși accentul ăla incredibil al ei.
Să vă ia naiba, cu filmele voastre de doi bani, în timp ce închid ușa se aude o împușcătură. Cobor scările și mă gândesc să merg la supermarketul din colț să-mi iau niște DVD-uri la ofertă – 5 lei - și niște floricele pentru microunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu