uneori briza vorbește cu vîntul anunță o teamă ascunsă a oamenilor
în treburile lor se întrerupe totul
și simt în aer sfîrșitul lumii
se bucură ante-apocaliptic de focul ei cenușiu
după renaștere o nouă zi promite ceva
și acel ceva nu-i nimic decît superstiția unei lumi mai bune
și suntem una cu înaintarea în vîrstă
și nu mai iubim decît spiritul silențios al tristeții
și agonizăm și ne pierdem în cacofonie într-o pasăre rece
și ascultăm cum ni se jeluiește stomacul și cumpărăm niște vin
și visăm și navigăm pe urmele unei mări ultragiante
șiii
care ne va înghiții pe toți
traducere de George Asztalos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu