Călătorului îi stă bine cu scrumul

Mottor: ”umblatul poate să ucidă”

 n-am alte combinații luate cîte x sau n
nu am decît să vă terorizez drăgăstos
pentru că întotdeauna
chiar și la urmă
călătorului îi șade bine cu scrumul

pentru mine poezie e cînd ajungi
să pui chiar și moartea să danseze
ca ursul pe jar

pînă acolo mă tot minunez
suntem un experiment curajos
dar înrăiți destul de bine
ca în ciuda tuturor blamărilor
a celor mai obstinate anateme
a celor mai diabolice planuri de exorcizare
să-i dăm cu șocul viitorului înainte

avem de toate aici:
”îngrijitori devotați ai unei ființe omnipotente”
”cea mai găină dintre fiare”
”să dai la rațe cu părul vîlvoi la propriu și la figurat”
”o inteligent-promițătoare demență”
”sîngele cailor verzi”
”dor(m)itorul sinucigașilor”
”necrofilii lumii celeilalte în care eram toți o apă și-un pămînt”

avem și înțelepți:
”spune-le că au o problemă urîtă
pe care habar n-aveau că o au
și pe urmă promite-le rezolvarea
în funcție de timp și răbdare”

dacă n-am fi noi înșine vii sau morți
un rai pentru nenumărate gîngănii
care mișună vrînd-nevrînd pe noi
poate că am realiza cum ar trebui
să fie raiul
fără descompuneri parazitice
și fără căzături îngerești

dar așa
vorba ciobanului
nu-mi fac probleme pe bune
cu toate abatoarele și gripele posibile
vor fi mereu mai multe animale
decît oameni
în lume