lectori honoris causa

hobby-ul meu: coşmarele tale



ar putea să pară halucinant dar la mine
în dormitor realitatea se plimbă
aşa cum a făcut-o mama natură
în păsăricea goală

ce pot să spun stau în poziţia Hamangia
laptopul e oprit pe-o fază cu demenţi
e cam frig am fost în uscător am fumat
acolo domneşte un fel de greaţă amorţită
acolo oraşul rînjeşte prin geamul murdar
şi din vecini se aude straniu
ce pot să spună unii:”ce contează?…e pauşal”

ba contează ba pe deasupra e letal
şi uneori stupid-oribil
de cîine răpciugos şi pestilenţial

io cred că boala asta de a continua
e un fel de hobby şi treaba e
că mai dă la ofertă cîte o gură de aer
nu te gîtuie pînă vezi gălbui
face concesii te simţi ba capră ba varză

şi mă gîndesc la cuţitele care taie
atît de elegant feliuţe de fiţe
pentru boarfe de ambe sexe prin rest-aurante
deşi sunt veşnic neascuţite

cred că la unii e musai să le tai gîtul
ca să vadă şi ei că au un cap
pe care în altă viaţă ar fi putut
să-l ţină de-a dreptul pe umeri

dar cuţitul meu fumează calm în noapte
cu un fel de greaţă amorţită
la care oraşul rînjeşte prin geamul murdar
hei-hei totu-i oprit
pe-o fază cu demenţi nu ai
decît să intri 
şi din greşeală să dai play

2 comentarii:

Mag Dalen spunea...

pe o scară de la real la ireal, apreciez imaginea poetică ca fiind obiectivă de gradul 3.

George Asztalos spunea...

în concluzie mai am pînă la gradul de realitate zero, probabil. char aşa să fie şi nu mă nelinişteşte un gram. le iau pe toate aşa cum sunt. nimeni nu dă un drac pe nimic. spune Beckett. trebuie să mergi şi să-l iei...:)