nu știu care e treaba cu lucrul ăsta
numit și acasă
pot spune numai atîta că e
cel mai departe lucru
dintre alea care dor
poate că ar trebui să îmi pese
de toți subnutriții retardați ai Africii
mai departe și mai străini
chiar și decît extratereștrii
dar mie îmi seacă de bucurie creierii din cap
pentru că mai repede o să ajung pe lună
decît acasă
pentru că acolo
unde ar trebui să fie acasă
de mai bine de un an
nu fac decît datorii
știu că nu mi le va plăti nici moartea
așa cum nici mort nu o să fiu acasă
dar am tupeul ăsta cretin
să mai sper
3 comentarii:
Hmmm.. cuvintele mi-ar fi prea simple sa spun cat de mult imi place...
welcome back :)
aha, un text care te pune pe ganduri. imi place felul asta in care faci conexiuni cu socialul, felul cum te joci cu ironia. dar mai vroiam ceva...poate mai multa revolta, mai mult sarcasm, nu stiu. ceva asa ca o lama care sa scartaie prin carne la citirea poemului.
D-le B.O. față de cît de monstruos de fals ne străduim să fim realmente oameni e preferabil să fim animale. ele măcar sunt autentice, știu o treabă și nu mint niciodată. Doamna S.d.C. sunteți pe aproape. numai noi poeții privim din perspectivă, mai de departe așa și complicăm lucrurile:) Elizo cînd realizezi cît entuziasm absurd e în titlu orice revoltă dă în mintea nebunilor și e pură redundanță. mersi tuturor pentru aprecieri și vă mai aștept. cu drag, desigur.
Trimiteți un comentariu