A fi român european sau penibil în propria ţară. Asta e dilema omului de cultură actual. Cu Europa mai vedem, deocamdată ne simţim penibili pentru că semnăm petiţii peste petiţii, ca unui scriitor basarabean să-i fie acordată cetăţenia română şi, după secole de amînări, Statul român se milogeşte să i-o dea „avînd în vedere” mulţimea de personalităţi care au cerut acest lucru...
Dar surpriză: invitat să depună jurămîntul de credinţă, care să oficializeze „adopţia”, scriitorului i se refuză viza la Consulatul Român de la Chişinău!
Vorba aia: frate, frate dar birocraţia e pe bani! Motivul invocat e o interdicţie de şedere în patria-mumă, „dăruită” pentru că n-a avut timp bietu’ Stat Degeaba Român să-i prelungească omului viza de rezidenţă temporară. Se vede aici cinismul de doi lei şi nu forţa puterii actuale de „apărare a graniţelor” Uniunii Europene. Se vede scîrba birocratică a tratamentelor abuzive şi desconsiderante, specifice noilor îmbuibaţi. Care n-au tată, n-au mamă. Darămite fraţi peste Prut?
”E doar o gaură în care bagi acte”, spune Alex Vakulovski despre Consulat. Nu un ghişeu pentru cetăţeni. Care oameni? “Şi un geam opac. Din când în când se aude încet o voce, dacă are chef. Ai senzaţia că vorbeşti cu pereţii.” Cunoaştem fiecare porcăria. Am suportat-o. De n ori. Şi ei o numesc animalizarea prostimii. Ca să ne ştie de frică şi să marcheze banu’. Păi ne mirăm mai departe că ne simţim penibili ca români? Că naţionalismul e doar vorbă goală?
“Mi-e jenă de toţi acei oameni care au semnat petiţia”- spune Alex.
Parcă-l şi văd pe bietu’ Stat dîrdîind într-un colţ de Europă: “tulai că vin ruşii!”
Vorba aia: “care frate, frate? liberty e pe bani!”
Dar surpriză: invitat să depună jurămîntul de credinţă, care să oficializeze „adopţia”, scriitorului i se refuză viza la Consulatul Român de la Chişinău!
Vorba aia: frate, frate dar birocraţia e pe bani! Motivul invocat e o interdicţie de şedere în patria-mumă, „dăruită” pentru că n-a avut timp bietu’ Stat Degeaba Român să-i prelungească omului viza de rezidenţă temporară. Se vede aici cinismul de doi lei şi nu forţa puterii actuale de „apărare a graniţelor” Uniunii Europene. Se vede scîrba birocratică a tratamentelor abuzive şi desconsiderante, specifice noilor îmbuibaţi. Care n-au tată, n-au mamă. Darămite fraţi peste Prut?
”E doar o gaură în care bagi acte”, spune Alex Vakulovski despre Consulat. Nu un ghişeu pentru cetăţeni. Care oameni? “Şi un geam opac. Din când în când se aude încet o voce, dacă are chef. Ai senzaţia că vorbeşti cu pereţii.” Cunoaştem fiecare porcăria. Am suportat-o. De n ori. Şi ei o numesc animalizarea prostimii. Ca să ne ştie de frică şi să marcheze banu’. Păi ne mirăm mai departe că ne simţim penibili ca români? Că naţionalismul e doar vorbă goală?
“Mi-e jenă de toţi acei oameni care au semnat petiţia”- spune Alex.
Parcă-l şi văd pe bietu’ Stat dîrdîind într-un colţ de Europă: “tulai că vin ruşii!”
Vorba aia: “care frate, frate? liberty e pe bani!”
2 comentarii:
da, mai bine dau mancare la pestisorii tai, decat sa astept cetatenia. aia
e un fel de pescuit şi ăla cu sitizen-şipul, Alex. atîta că deocamdată peştii ridică în aer pancarta pe care scrie "greva foamei"...:)
chestie de răbdare. să mă chemi să facem poze cu balena lui peşte prăjit...:)
Trimiteți un comentariu