lectori honoris causa

Ultima casă pe stînga

dacă mai vrea careva să mă localizeze
aflaţi că stau în ultima casă
pe stînga

fără număr
şi
fără nume

prietenii mei cei mai mulţi nu-s de-ai casei
sunt ca şi mine legaţi de exterioare
peste tot unde-am stat
am dat tot de-un frig şi-un străin
la mine e cald şi acasă
numai pe dinlăuntru

habar nu am ce-nseamnă să vină cineva la mine
casa mea e dată drumului şi drumul dracului
la mine e pretutindeni şi nicăieri
ca un fel de explozie

la mine totul e pe ducă şi casa fuge la vale
cu mîinile pe cap

2 comentarii:

quasiote spunea...

Fain poemul, îmi amintește totuși de un alt poem al tău, unde e prezent tot acest motiv al casei(Un simplu zîmbitor.Un prăpădit. De învingător...). Foarte haioasă poza, nici măcar doi câini nu fac unul rău, sunt doar niște cățelandri probabil.

George Asztalos spunea...

Ai dreptate tizzu era şi acolo o casă mică şi pe deasupra una cu ferestre mari cît o lume. aici nu e deloc sau dacă e întîmplător fuge la vale cu mîinile pe cap. căţelandrii aceia mai aduc un pic de umor notei tragice din text. mersi tizzu pentru consideraţii şi apreciere. mereu un generos aşa cum te ştiu...:)