lectori honoris causa

Noe în paranoie

e fain la început de veac ne debordăm entuziast
ne ronţăie un fel de Eugenie cu mult mai bună
deşi mai plouă în unele regiuni mai expuse
alegem soluţia umbrelei de soare
suntem la mare preţ în ţările calde
iar la retur vom fi sătui ne vom deschide
cîte o mînăstire de foste prostituate

mă rog să nu ne strîngem iubitele de gît
fiindcă ne lasă singuri ci
pentru că se-ntorc mereu
ca să ne liniştească

în timp ce pe aici ne zîmbeşte isteţ o prostie tristă
casa ne e furată de vie şi nici noi
nici mama lui Dumnezeu nu urăşte asta
cu o dragoste mai dementă

e fain nimeni nu dă un scuipat borît pe ce simţi
va trebui să mergi umil să îl iei
şi în sfîrşit să fie în întregime
numai şi numai al tău

restul sunt nişte chestii
umede şi păroase în care
nu te bagi din principiu

ai putea să juri că te înjură
cu toată dragostea de care se simt incapabile

în luna a zecea cînd începe lumea
cu aer şi lapte
şi cînd ne ciuguleşte inocentă din palme

2 comentarii:

quasiote spunea...

Tizzule, te-am pus la blogroll să vadă lumea ce prieteni de seamă am. Fain poemul!:)

phoemia spunea...

Merzi fain tizzu pintru conzideraţii şi add ejti on diăr lord să moare mama eniuei bine că mai sunt şi uameni dă încredere care nu te înjură ci se bucură bur ji zimplu că egzijti...rezon mon ami? amical de cursă lungă, schizzo-duios, George cel Asztalos...:)