lectori honoris causa

Poem intravilan

am adoptat un municipiu un cîine de pripas e drept
că mă cam enerva jigodia se băga îi spuneam
omeneşte cu un calm dubios
ţiba umfla-te-ar buba
şi el se scotea se gudura eficient

cuştii îi spuneam Metropolis aveam o febleţe
la numele ăsta cretin îmi evoca
romanţe poliţiste
înalte ca gardu’

în inima lui sunau
clopotele mîntuirii pe jeepuri
şi băteau tobele de eşapament
ale globalizării efectului de sferă

libertatea se întindea
cît un lanţ de cafenele
parţial virtuale cu separeuri
pentru sărutatul interzis

pe-acolo ne pierdeam şi noi regăsiţii
ne făceam zefir ne topeam
unul la alta pe buze
cu un tremur abia şoptit
torizi aşteptînd să vină
o diafană ploaie de obuze

în lung şi în defrişat
se sublimau păduri de beton termophanatic
la umbra lor deasă
cîte o mică parcare pentru copii
scoşi în lesă
din închisoarea Intel- Playstation
de comunişti cu peruci şi bastoane

în rest maidanezul meu vorbea cîineza de haită
se evidenţia şi el onorific la grămadă
in the wind of change totul era la fel
doar cozile s-au schimbat
de la halimentară
pe autostradă

Niciun comentariu: