lectori honoris causa
Previziuni complete până în 2025. La cine vin banii și marea dragoste, zodia care renunță la tot
Previziuni complete până în 2025. La cine vin banii și marea dragoste, zodia care renunță la tot: Previziuni complete până în 2025. La cine vin banii și marea dragoste, zodia care renunță la tot Află ce zodie va avea noroc din belșug până în 2025. La cine se duc banii, dar și marea dragoste. Zodiile care vor pimi lecții și cele care le vor preda. Previziuni complete până în 2025. La cine vin banii și marea dragoste, zodia care renunță la tot Oficial Media Previziuni complete până în 2025. La cine vin banii și marea dragoste, zodia care renunță la tot
Melatonina – totul despre hormonul tinereții și al vieții cât mai lungi
Melatonina – totul despre hormonul tinereții și al vieții cât mai lungi: Faimosul filozof Descartes descria glanda pineala ca „principalul sediu al sufletului” si probabil ai mai auzit ca aceasta glanda se numeste „al treilea ochi”
Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive
Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive: Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive Starea unei alte dimensiuni am simtit-o pe rand in locuri diferite. Este vorba despre ceea ce nu se vede, ci doar se simte, este vorba despre vina care nu Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive Oficial Media Gura de Rai din Munții Bucegi este plină de energii vindecătoare, lumină absolută și vibrații pozitive
Răsărit de pe fix
dragii mei
răsăriți de pe fixul rădăcinos al obișnuinței: suntem în pom, evident și
nu doar de Crăciun dar în tot ceasul în care Excelența Sa Lectorul
Honoris Causa ne citește, ne respiră adînc aerul înflorit din poeme! da,
dragii mei suntem măr păr și fir de trandafir, suntem tari, de esență
fabulos-exotică și culmea e n-avem ce ne face, nebuni pe (alea) bune,
Ăștia Suntem și cu noi defilați!
vă foarte mulțumesc de aprecieri și urări și vă doresc doar să fiți iubiți de să nu vă vedeți!
vă foarte mulțumesc de aprecieri și urări și vă doresc doar să fiți iubiți de să nu vă vedeți!
dragilor, vi se pregătește ceva
am două vești bune:
1) pe 6 aprilie a.c. împlinesc o jumate de secol
2) vi se pregătește ceva, ia ghiciți:
1) pe 6 aprilie a.c. împlinesc o jumate de secol
2) vi se pregătește ceva, ia ghiciți:
imaginează-ţi că nici nu realizezi
cum crede mai bolnav
pe urmă o spovedeşte afectat
cît eşti de speriat de viu
de-a buşilea prin aer
facem dragoste în carlinga unui avion de hârtie
îmbrăţişaţi de parcă am ieşi unul din celălalt
ne rostogolim pe podea printre scaunele piloţilor
pe pereţi unde sălciile iau locul firelor
pe tavan printre miile de butoane şi beculeţe colorate
pe aripile acoperite cu rogojină
ţinem adâncul apelor la suprafaţă până
ni se văd trupurile goale într-un tv stins
suntem dintre cei cărora le trec norii prin umeri
zburăm foarte sus trecem pe lângă tâmpla lui gulliver
i-am face reverenţe ţinându-ne inimile între degete ca pe nişte jobene dar
tributari ai unor tăceri costisitoare
trăim în odăiţa unei secunde şi nu ne e uşor
personal prefer să-ţi sărut fiecare fir de păr în parte dintr-o suflare
gulliver înţelege tot ca o oglindă
în ochii lui albaştri cerul are forma unei livezi de păpădii
noaptea
se trezeşte călugărul ce doarme încolăcit pe elice
ne aprinde lumânările suflând peste fitilele stinse
zumzăitul de ţânţar al motoarelor
deranjează moşii ce îşi fac siesta în bărcile de pe lac
e ceva nou chiar şi pentru roci în toată povestea asta
un copil vede o luminiţă mişcându-se printre stele
departe în piept părinţii lui dorm
se bucură cât să nu-i trezească
îmbrăţişaţi de parcă am ieşi unul din celălalt
ne rostogolim pe podea printre scaunele piloţilor
pe pereţi unde sălciile iau locul firelor
pe tavan printre miile de butoane şi beculeţe colorate
pe aripile acoperite cu rogojină
ţinem adâncul apelor la suprafaţă până
ni se văd trupurile goale într-un tv stins
suntem dintre cei cărora le trec norii prin umeri
zburăm foarte sus trecem pe lângă tâmpla lui gulliver
i-am face reverenţe ţinându-ne inimile între degete ca pe nişte jobene dar
tributari ai unor tăceri costisitoare
trăim în odăiţa unei secunde şi nu ne e uşor
personal prefer să-ţi sărut fiecare fir de păr în parte dintr-o suflare
gulliver înţelege tot ca o oglindă
în ochii lui albaştri cerul are forma unei livezi de păpădii
noaptea
se trezeşte călugărul ce doarme încolăcit pe elice
ne aprinde lumânările suflând peste fitilele stinse
zumzăitul de ţânţar al motoarelor
deranjează moşii ce îşi fac siesta în bărcile de pe lac
e ceva nou chiar şi pentru roci în toată povestea asta
un copil vede o luminiţă mişcându-se printre stele
departe în piept părinţii lui dorm
se bucură cât să nu-i trezească
Un zîmbet memorabil - de Charles Bukowski
traducere de George Asztalos
aveam peştişori aurii şi ei circulau de jur împrejur,
într-un bol, pe masă, lîngă draperiile grele
care acopereau priveliştea ferestrei şi
mama, zîmbind întotdeauna, dorindu-ne pe toţi
cît mai fericiţi, mi-a spus, „fii fericit Henry!”
avea dreptate: e mai bine să fii fericit
dacă poţi
dar tata continua să o bată ca şi pe mine
de cîteva ori pe săptămînă în vreme ce
se înfuria în rama lui de 6,2 picioare fiindcă nu putea
să înţeleagă ce îl atacă pe dinlăuntru.
mama mea, biet peştişor,
dorind să fie fericită, bătută
de două-trei ori pe săptămînă
îmi spunea să fiu fericit: „Henry, zîmbeşte!
de ce nu zîmbeşti niciodată?”
şi atunci zîmbea să-mi arate cum
şi era
cel mai trist zîmbet pe care l-am văzut vreodată.
într-o zi peştişorii aurii au murit, cu toţii,
pluteau pe apă, pe părţile lor laterale,
cu ochii încă deschişi
şi cînd a ajuns acasă tata i-a aruncat la pisică
acolo pe podeaua bucătăriei noi ne uitam la mama
zîmbea.
aveam peştişori aurii şi ei circulau de jur împrejur,
într-un bol, pe masă, lîngă draperiile grele
care acopereau priveliştea ferestrei şi
mama, zîmbind întotdeauna, dorindu-ne pe toţi
cît mai fericiţi, mi-a spus, „fii fericit Henry!”
avea dreptate: e mai bine să fii fericit
dacă poţi
dar tata continua să o bată ca şi pe mine
de cîteva ori pe săptămînă în vreme ce
se înfuria în rama lui de 6,2 picioare fiindcă nu putea
să înţeleagă ce îl atacă pe dinlăuntru.
mama mea, biet peştişor,
dorind să fie fericită, bătută
de două-trei ori pe săptămînă
îmi spunea să fiu fericit: „Henry, zîmbeşte!
de ce nu zîmbeşti niciodată?”
şi atunci zîmbea să-mi arate cum
şi era
cel mai trist zîmbet pe care l-am văzut vreodată.
într-o zi peştişorii aurii au murit, cu toţii,
pluteau pe apă, pe părţile lor laterale,
cu ochii încă deschişi
şi cînd a ajuns acasă tata i-a aruncat la pisică
acolo pe podeaua bucătăriei noi ne uitam la mama
zîmbea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)